Iazul batal Târgu Mureș este situat pe malul drept al râului Mureş, la aproximativ 4 km la nord-est, în aval de centrul municipiului Târgu Mureş. Suprafaţa totală a sitului este de 300.000 mp.

Inițial locația sitului a fost utilizat în scopuri agricole. În anul 1975, platforma locală de îngrăşăminte chimice (Azomureş) a stabilit bazinul actuală de 30 ha cu un rol dublu: cel de bazin deschis de răcire în circuit închis a apelor calde acide provenite din procesul tehnologic de fabricare a îngrăşămintelor complexe (NPK) şi cel de stocare a suspensiilor de carbonat de calciu şi altor săruri insolubile ca urmare a răcirii apei. Acest „şlam” de săruri insolubile s-a depus în iaz într-un ritm mai rapid decât a fost prevăzut, în cea mai mare parte în primii 2-3 ani de funcţionare a acestuia. Regândirea şi modificarea ulterioară a unor faze din procesul tehnologic al instalaţiei de îngrăşăminte complexe NPK deservite de iaz şi exploatarea acestuia în condiţii extrem de riguroase, au permis prelungirea funcţionării iazului până în 31.12.2006, când activităţile iazului au fost scoase din funcţiune iar, în anul 2011, Municipiul Târgu Mureş a preluat Situl.

În 2010, situl cuprindea un depozit nefuncţional cu tufe şi iarbă crescute la întâmplare. Situl era situat la aproximativ 6 metri deasupra nivelului solului şi era alcătuit din două compartimente:

bazinul mare, cu o suprafaţă de 248.000 mp, cu un volum de 1.131.800 mc
din care 70% ocupată cu şlam (aprox. 800.000 mc / 1.200.000 t) şi 30% în stare lichidă (331.800 mc),
bazinul mai mic, cu suprafaţa de 52.000 mp, cu un volum de 93.200 mc umplut cu substanţe lichide. În sudul Sitului se aflau clădirile transformatorului şi ale staţiei de pompare.

Râul Mureş se află la aproximativ 50 m de sudul Sitului şi curge de la est spre vest. Terenul agricol este situat în apropiere, la nord, vest şi est de Sit. Accesul la Sit se putea realiza din drumul local dinspre Sâncraiul de Mureş. Structurile şi echipamentele existente pe sit nu erau în funcţiune şi erau planificate să fie scoase din funcţiune pe parcursul implementării proiectului. Situl era în stare de nefuncţionare, cu anumite zone acoperite de păşuni. Mediul din zona Sitului se prezenta în general, în stare proastă.

Şlamul rezidual anorganic expus din bazine, provenit de la activităţile industriale anterioare, prezenta un risc pentru sănătatea umană în urma contactului direct (prin intermediul ingestiei accidentale a substanţelor de contaminare). Grupul receptor principal din punctul de vedere al riscului cronic pentru sănătatea umană (pe termen lung) era comunitatea rezidenţială din vecinătate, în special grupul de vârstă mai tânără din cadrul comunităţii propriu-zise. Deşi pânza freatică nu părea a fi utilizată pentru apa potabilă, aceasta reprezenta un posibil receptor de mediu şi o potenţială resursă.

Rezultatele preliminare ale investigaţiilor (geologice) sitului au implicat forare, prelevarea mostrelor şi analiza în laborator și indicau faptul că situl este intens poluat de substanţe de contaminare precum amoniac, nitrat, nitrit, fosfat şi nitrogen total. S-au observat soluri de suprafaţă şi de subsol decolorate pe sit, în locurile unde s-au realizat puţuri de sonde. Curăţarea sitului era necesară de urgenţă, pentru protejarea sănătăţii umane şi a apelor controlate.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României